Înmormântarea în credința catolică

Așa cum bine știm, credința creștină are trei mari orientări: ortodoxă, catolică și protestantă. În fiecare cult există diferențe în cadrul ritualurilor, deci obiceiurile de înmormântare la catolici vor fi diferite de cele ortodoxe. Indiferent însă de credință, fiecare om are nevoie de rugăciune și de speranță atunci când părăsește această lume.

Înmormântarea catolică

Deși există și diferențe notabile, inclusiv dogmatice, unele obiceiuri din ritualul de înmormântare romano-catolic sunt similare cu cele ortodoxe, tocmai pentru că sunt practicate de foarte mult timp, de dinaintea Schismei din anul 1054.

Înainte de a avea loc decesul, dacă persoana este conștientă, este chemat un preot pentru a-i da ultima împărtășanie. După ce are loc decesul, corpul este spălat și îngrijit de firme specializate.

O curiozitate: pe alocuri, și la catolici se mai poate întâlni obiceiul întoarcerii sau acoperirii oglinzilor, prezent de obicei în superstițiile de înmormântare din spațiul ortodox. Explicația este simplă: este un obicei care nu are legătură cu credința creștină, ci vine din timpuri îndepărtate, având rădăcini păgâne.

La fel ca înmormântarea ortodoxă, și înmormântarea catolică are mai multe etape. Există rugăciunile făcute la casa celui decedat, în biserică (unde se săvârșește o slujbă specială) și la cimitir (unde rudele își iau rămas bun de la cel mort).

În general, înmormântarea catolică are trei părți principale:

1. Priveghiul, care se ține la casa persoanei decedate sau la o casă mortuară și pentru care răposatul este îmbrăcat în haine noi și elegante. Participă rudele și prietenii care, uneori, au la dispoziție o carte de condoleanțe în care pot exprima gânduri și mesaje în amintirea celui trecut în neființă. La priveghi se sosește de obicei mai pe seară, astfel încât să se dea posibilitea familiei ca în timpul zilei să se ocupe de pregătirea pentru înmormântare. Această etapă se încheie cu o rugăciune și, câteodată, cu un discurs funerar (care poate fi rostit însă și în etapele următoare).
2. Slujba de înmormântare, care are loc în biserică, de obicei în ziua ce urmează priveghiului. Se bat clopotele, iar sicriul este așezat în fața altarului, astfel încât picioarele defunctului să fie orientate spre altar, iar capul spre ieșirea din biserică. Sicriul, acoperit de regulă cu flori funerare și înconjurat de lumânări, este stropit cu apă sfințită (simbol al botezului) și tămâiat (simbol al respectului pe care fiecare creștin îl datorează corpului, în așteptarea învierii). Preotul se roagă pentru odihna veșnica și iertarea păcatelor răposatului, astfel încât să poată fi primit în împărăția lui Dumnezeu. Slujba de înmormântare catolică cuprinde rugăciuni, citiri din Scriptură, Euharistia, imnuri și cânturi funerare.
3. Rugăciunea de rămas bun, care are loc la cimitir sau în apropierea crematoriului. Spre deosebire de Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică acceptă incinerarea.

Biserica Catolică poate refuza să celebreze slujba înmormântării în unele cazuri, precum este cel al persoanelor nebotezate (cu excepția copiilor), al ereticilor sau al sinucigașilor.

În unele țări, precum Irlanda, după înmormântare familia oferă o cină.

Spre deosebire de ortodocși, catolicii cred în Purgatoriu. Purgatoriul este locul în care sufletele stau să aștepte intrarea în Rai, iar cei rămași pe pământ, cunoscuți și rude, se pot ruga pentru ca cel mort să se poată mântui. Pentru ajutarea sufletului celui mort se recomandă rugăciunile, indulgențele și milostenia.

Doliul la catolici

Cândva, existau restricții foarte stricte referitoare la doliu și unele persoane continuau să poarte negru după moartea unei rude apropiate până la sfârșitul vieții lor. În zilele noastre, aceste restricții au dispărut, iar doliul strict se mai practică de obicei de femei, după moartea unui soț sau a unui copil, prin satele mai izolate din unele regiuni, dominate încă de tradiții puternice.

La înmormântarea catolică, ca și la cea ortodoxă, îmbrăcămintea poate fi neagră sau închisă la culoare. De obicei, rudele apropiate poartă exclusiv negru.

Pomenirile la catolici

Ca și în cazul parastaselor ortodoxe, pomenirea morților la catolici se face în timpul celebrării slujbelor, însă ritualul este diferit și nu implică toate momentele pomenirii ortodoxe. Nici coliva nu există la catolici, ea fiind o parte a ritualului funerar ortodox.

În general comemorarea morților se face la 8 zile sau la 30 de zile de la moarte sau de la înmormântare și apoi o dată pe an.

Există și o zi de pomenire generală a morților, în data de 2 noiembrie, când are loc sărbătoarea numită "Pomenirea tuturor credincioșilor răposați". Cu această ocazie, în anumite zone (precum Foggia din regiunea Puglia din Italia) se prepară un desert asemănător cu coliva, numit "grâu copt" sau "grâul morților". Acesta se face din grâu, boabe de rodie, nuci, fulgi de ciocolată și vincotto (un sirop obținut prin reducția vinului) și se lasă pe masă în seara de 1 noiembrie, ca omagiu pentru cei morți, despre care se crede că își vor vizita casele în acea noapte.