Coliva - istorie, semnificație, obiceiuri

Coliva este astăzi un aliment ritualic fără de care nicio înmormântare, niciun parastas și în general nicio pomenire a morților nu poate avea loc.

Originea cuvântului "colivă"

Cuvântul "colivă" își are originea în limba greacă (kollyva), iar în română a ajuns prin intermediul limbii slavone (kolivo).

Istoria colivei

În timpurile de demult, prin colivă se înțelegea toată mâncarea ce se pregătea pentru a fi împărțită: struguri, mere, caș dulce, faguri de miere etc. Coliva era de fapt un cuvânt generic care desemna alimentele ce erau date de pomană, pentru iertarea păcatelor celui adormit. În primele secole, credincioșii nu se preocupau de gătitul unor mâncăruri sofisticate, ci împărțeau fructe, miere, cel mult brânză sau carne friptă.

Ca mâncare ritualică, coliva a fost rânduită încă din sec. al IV-lea de către Arhiepiscopul Constantinopolului, Eudoxie și împăratul Iulian Apostatul.

Vechimea colivei este însă mult mai mare și se pare că grecii antici obișnuiau să facă colivă la înmormântări. După unele păreri, creștinii ar fi luat preluat coliva din anumite ritualuri păgâne, în care grâul reprezenta de fapt sacrificiul unei zeități agrare.

Conform unei ipoteze, în cultura românească, rețetele de colivă din ziua de astăzi provin de la pâinea din grâu curat ce se făcea de obicei în unele părți ale Transilvaniei: se lua puțin grâu, se pisa, se curăța de coji si se punea la fiert cu puțină apă. După ce se fierbea, se îndulcea cu miere, se punea într-o tavă și se împodobea cu nucă, bomboane sau stafide.

În anumite zone, coliva se face și din orez fiert și se împodobește cu zahăr. Ba chiar există obiceiul, pe alocuri, ca ea să se facă din bucățele de colac tăiate mărunt.

Legenda colivei

Coliva are și o legendă populară. Se spune că demult, în vremea împăratului Dioclețian, recunoscut drept un mare persecutor al creștinilor, acesta dăduse poruncă ca în piețe să se vândă numai carne de câine și pisică, pentru a-i obliga pe creștini să se abată de la credința lor. Mai marii bisericii din acele timpuri au ținut sfat și au găsit o soluție – creștinii nu trebuiau să mai cumpere alimente din piețe, ci urmau să mănânce doar grâu fiert.

Acest grâu fiert s-a numit "colivă", iar oamenii au continuat să îl consume chiar și după moartea împăratului, în special la pomenirile celor morți.

Cel mai probabil, această legendă din popor se inspiră din "Viețile sfinților" și, mai precis, din viața Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Se povestește acolo cum împăratul Iulian Apostatul, pentru a-și bate joc de creștini, poruncise guvernatorului din Constantinopol să stropească toate alimentele din piețe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână din Postul Paștelui. Atunci, Arhiepiscopul Eudoxie l-a visat pe Sfântul Teodor, care i-a spus să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piețe, ci să mănânce grâu fiert cu miere. Datorită acestei minuni, prima sâmbătă din Postul mare este dedicată Sfântului Mucenic Teodor Tiron.

Din ce se face coliva?

Coliva se face de obicei din grâu sau din arpacaș de grâu fiert. Se mai poate face și din arpacaș de orz sau mei. Se îndulcește cu zahăr sau cu miere și apoi se ornează cu cacao, nuci pisate, cocos, diferite bomboane sau zahăr pudră.

Coliva este deci un aliment de post.

Decorațiunile de pe colivă au forma unor simboluri creștine – cel mai adesea se întâlnește crucea, realizată din cacao sau din bomboane.

Ce semnifică coliva?

Coliva este un aliment ritualic, bogat în semnificații.

Biserica ne învață că grâul din care este făcută coliva semnifică binele și răul, moartea și viața: "Grăuntele de grâu ce se aruncă în pământ, de nu putrezește singur rămâne, iar de putrezește multă roadă aduce". Grâul din care se face coliva simbolizează și credința în nemurire și înviere, iar felul în care boabele se leagă unele de altele după fierbere semnifică unitatea membrilor Bisericii.

Crucea cu care se decorează coliva reprezintă faptul că cel mort a fost creștin, dar simbolizează și viața veșnică pentru cel decedat, căci Hristos a învins moartea prin cruce.

Zahărul, mierea, bomboanele și celelalte decorațiuni dulci care se pun pe colivă semnifică frumusețea și bucuria Raiului. De aceea, după ce coliva este sfințită, se împarte celor prezenți și celor de acasă – tocmai pentru a dovedi că sufletul este nemuritor și că Dumnezeu îl va așeza în Rai dacă ne vom ruga pentru el.

Ingredientele dulci pot reprezenta și virtuțile sfinților sau ale celui pentru care a fost făcută coliva.

În Bucovina și în Transilvania, se spune că boabele colivei simbolizează păcatele mortului. De aceea, toți sunt poftiți să guste din colivă înainte de pomană. Oamenii credeau ca numărul boabelor pe care le mănâncă reprezintă numărul păcatelor iertate și se închinau și băteau mătănii. Dacă cineva nu făcea așa, însemna că rămânea el însuși cu păcatele mâncate!

În alte regiuni, coliva simbolizează fața lui Hristos, de aceea toți trebuie să guste din ea.

Coliva reprezintă un semn al jertfei ce se aduce în fața lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celui adormit, un simbol al solidarității dintre cei vii și cei morți și o mâncare pe care cel mort o va putea mânca pe lumea cealaltă, spun bătrânii.

De ce se leagănă coliva?

Atunci când se cântă "Veșnica pomenire", farfuria cu colivă se ține cu mâna de către cei prezenți și se leagănă, iar cei care nu pot atinge direct coliva îi ating pe cei din apropiere. Acest fapt simbolizează comuniunea celor rămași în viață cu cel plecat dintre ei și unirea tuturor cu Dumnezeu.

Obiceiul de a legăna coliva, ca parte a jertfei, își poate găsi referințe și în Vechiul Testament: "Spata ridicată și pieptul legănat să le aducă ei cu grăsime pentru ardere, legănându-le înaintea feței Domnului, și să fie acestea parte veșnică pentru tine și împreună cu tine și pentru fiii tăi și pentru fiicele tale, cum a poruncit Domnul lui Moise."

Înălțarea colivei semnifică urcarea la cer a sufletului celui răposat.

Cine trebuie să facă coliva?

Nu există nici reguli și nici tradiții referitoare la cine poate face coliva.

Când se face coliva?

Coliva se face și se împarte la ceremoniile de înmormântare, la soroacele de pomenire a morților și la marile sărbători calendaristice legate de comemorarea moșilor și a strămoșilor.

Conform unor superstiții, nu este bine să faci colivă atunci când ai poftă, fără să fie legată de unul dintre evenimentele de mai sus. Coliva nu se face pentru cei vii, ci este un aliment cu semnificații funerare și se spune că trebuie preparată doar în ocaziile respective.