Totul despre parastas

În credința ortodoxă, parastasul ocupă un loc central în ritualurile de pomenire a celor morți.

Ce este parastasul?

Parastasul este o slujbă specială, care se face pentru sufletele morților. Cuvântul parastas provine din greaca veche, de la verbul paristimi, care înseamnă "a mijloci, a se înfățișa înaintea cuiva, a veni în ajutorul cuiva".

Parastasul este deci o rugăciune prin care venim în ajutorul celor decedați, rugându-ne pentru iertarea păcatelor lor. La bază stă ideea că cei care sunt morți nu se mai pot ruga și nu se pot ajuta singuri, de aceea au nevoie de ajutorul și rugăciunile noastre.

În cărțile bisericești, parastasul se numește și "panahidă" sau "panihidă" și este o prescurtare a slujbei înmormântării, cuprinzănd în principal rugăciunile de dezlegare și iertare, urmate de "Veșnica pomenire"”.

Parastas se mai numește și colacul care se duce la slujba de pomenire.

Pomană sau parastas?

Este foarte frecventă confuzia dintre pomană și parastas, însă cei doi termeni nu sunt chiar sinonimi. Parastasul este slujba de pomenire a morților, iar pomana reprezintă alimentele, îmbrăcămintea, încălțămintea, obiectele de uz casnic și în general tot ce se oferă ca milostenie pentru sufletul celui decedat, în special persoanelor nevoiașe.

De obicei la parastas se dă și de pomană, însă există și anumite date din an când se dă de pomană fără să fie zi de parastas.

Ce se întâmplă dacă nu faci parastas?

Conform credințelor populare, dacă nu faci parastas, răposatul nu se poate odihni în mormânt, iar păcatele care îl împiedică să ajungă în Rai nu vor putea fi iertate.

Biserica Ortodoxă Română nu acceptă să facă parastase pentru cei incinerați sau pentru cei care s-au sinucis.

Rânduiala parastasului

Rânduiala parastasului presupune mai multe zile de pomenire a morților. Astfel, parastasele pot fi:

• parastase individuale
• parastase generale

Parastasele individuale reprezintă pomenirea specifică care se face pentru fiecare persoană în parte, după trecerea anumitor perioade de timp (3, 9 și 40 de zile, 3, 6 și 9 luni, 1 an și 7 ani) ce au semnificație teologică. Data parastasului se calculează întotdeauna pornind de la data decesului și nu de la data la care a fost făcută înmormântarea.

Pe parcursul anului există și perioade în care nu se fac parastase și atunci preoții recomandă ca pomenirea să se facă mai devreme față de data în care ar fi trebuit să aibă loc.

Parastasele generale sunt zile în care rânduiala bisericii a stabilit pomenirea generală, colectivă a morților. Ele se fac în anumite sâmbete din an, de obicei în Postul Paștelui și în zilele cunoscute în popor ca "zile de Moși".

Cum se face un parastas?

Primul pas în organizarea parastasului individual este stabilirea datei și orei la care va avea loc. Acest lucru se va face contactând preotul care va ține slujba parastasului.

În general se recomandă ca parastasele să se facă în biserică, după Sfânta Liturghie (cel puțin parastasul de 40 de zile, parastasul de 1 an și parastasul de 7 ani) iar atunci când este posibil, să fie făcute și la mormânt (în acest caz preotul va turna vin peste mormântul răposatului).

Ce se duce la parastas?

Pentru slujba de parastas se duc la biserică:

• colivă, care simbolizează trupul persoanei decedate
• un colac (prescură), cu aceeași semnificație
• vin, care se toarnă în cruciș peste colivă
• lumânări

Se pot duce (după posibilitați) și pachete cu mâncare și obiecte care vor fi binecuvântate de preot în cadrul unei rugăciuni speciale și date apoi de pomană. Pachetele de parastas se oferă fie la ieșirea din biserică, fie acasă. Atunci când se primește pomana, în loc de "Mulțumesc" se spune "Bogdaproste" sau "Să fie primit!"

De asemenea, se pot duce flori pentru cimitir.

Câte pachete se fac la parastas?

Biserica nu are o regulă anume cu privire la numărul de pachete care se fac la parastas.

Se fac de obicei pachete într-un număr multiplu al lui 3 (3, 6, 9, 12, 24), însă nu este o greșeală să se ofere alt număr. Pachetele ar trebui să se facă în funcție de posibilități, numărul lor neinfluențând pomenirea.

Masa de parastas

Se obișnuiește ca la datele de pomenire individuală a morților să se organizeze și o masă comemorativă, fie acasă, fie la un local (de obicei în funcție de numărul de persoane participante). Masa de pomenire are o atmosferă sobră și la ea participă prietenii și rudele, care își vor aminti de cel decedat. Atunci când se bea vin, nu se spune "Noroc!", ci "Dumnezeu să-l/ să o ierte!".

O regulă importantă este ca atât mâncarea de la praznic, cât și cea din pachetele date de pomană să fie de post dacă parastasul pică într-o perioadă de post.

Conform credințelor din popor, mâncarea de la masa de pomenire are trebui să fie caldă, pentru ca sufletul celui răposat să se afle alături de cei dragi lui. Se spune și că aburii care ies din farfurii ar simboliza înălțarea sufletului la cer.

Acest praznic nu este însă obligatoriu – el se face în funcție de posibilitățile fiecăruia. Se poate opta și doar pentru împărțirea pachetelor la biserică, fără masă.