Parastasul și pomana de 40 de zile

Parastasul de 40 de zile este o pomenire importantă, fiind unul dintre parastasele obligatorii care se fac după înmormântare, în memoria celui decedat. Se consideră că parastasul de 40 de zile este cel mai important și util pentru sufletul răposatului. Parastas de 40 de zile și parastas de 6 săptămâni înseamnă același lucru.

Pomenirea de 40 de zile marchează data pâna la care se ține pânza neagră deasupra ușii de intrare și de obicei data pâna la care se poartă doliu și până la care se obișnuiește ca bărbații să nu se bărbierească.

Semnificația parastasului de 40 de zile

De ce se face parastas la 40 de zile? Alegerea numărului nu este întâmplătoare - 40 reprezintă zilele care au trecut din momentul morții lui Iisus și până când s-a înălțat la cer. Parastasul de 40 de zile înseamnă că cel răposat se va înălța și el în ceruri alături de Hristos.

Conform tradiției, acesta este momentul în care sufletul celui mort va merge din nou înaintea lui Dumnezeu pentru a primi sentința provizorie până la Judecata de Apoi. De aceea este important să ne rugăm pentru acesta și să oferim de pomană, ajutând la iertarea păcatelor celui adormit.

Când se face parastas de 40 zile?

Pentru parastasul de 40 de zile se ia în general în calcul data în care se împlinesc 40 de zile de la momentul decesului sau o zi cât mai apropiată de această dată (de cele mai multe ori într-o zi de sâmbătă).

Dacă ziua respectivă cade într-o perioadă în care nu se fac parastase, este recomandat ca pomenirea de 40 de zile să se facă înainte de aceasta.

Ce este necesar la parastasul de 40 de zile?

La parastasul de 40 zile sunt necesare pentru biserică:

• un colac și 2 prescuri
• lumânări
• colivă
• o sticlă cu vin roșu
• haine și pachete care vor fi date pentru pomana de 40 de zile
• pomelnic

Pentru pomenirea de 40 de zile la cimitir sunt necesare:

• colivă
• lumânări
• un vas cu apă curată
• vin
• tămâie
• busuioc

Ce se face la parastasul de 40 zile?

Parastasul de 40 de zile se face după Sfânta Liturghie.

Preotul va rupe o bucățică din colac, pe care o va așeza pe icoană și o va împărți rudelor persoanei căreia i se face pomenirea.

Ca și la celelalte parastase, alimentele și obiectele care se vor oferi de pomană vor fi binecuvântate de preot în cadrul unei rugăciuni speciale.

După slujba de pomenire, familia va da preotului un pomelnic pentru 40 de zile (sărindar), pentru ca acesta să-l citească în cadrul Sfintelor Liturghii ce vor urma.

După biserică, se merge la cimitir. Se tămâiază mormântul și se face și acolo o slujbă de pomenire.Pe mormânt se așază de obicei flori funerare.

Ce se dă de pomană la 40 de zile?

Pentru pachetele de pomană de 40 de zile se vor pregăti:

• Farfurii cu mâncare, linguri sau furculițe și căni sau pahare. Se obișnuiește ca acestea să se dea de pomană în număr de 6, 12 sau 24, însă nu există o regulă a bisericii în acest sens. Mâncarea din pachete va fi de dulce sau de post, în funcție de perioada din an în care cade parastasul.
• Haine și încălțăminte. La 40 de zile se dau de pomană și haine, fie dintre cele care au aparținut răposatului, fie haine noi. Se dă de pomană un set complet de haine și încălțăminte.
• Obiecte de uz casnic. La pomana de 40 de zile se obișnuiește să se mai împartă și prosoape, pături sau lenjerie de pat. Ca și la parastasul de 1 an, în anumite zone ale țării se împart chiar obiecte mari de mobilier – pat, scaune sau canapea.

Masa pentru pomana de 40 de zile

Tot la parastasul de 40 de zile se va face și o masă de pomană (praznic) și se vor împărți hainele rămase de la răposat. La această masă de pomenire, organizată fie acasă, fie la un restaurant, în funcție de numărul de persoane, participă rudele și prietenii apropiați ai persoanei decedate.

În funcție de posibilități, meniul pentru pomana de 40 zile poate cuprinde un aperitiv, o ciorbă, un fel principal cu garnitură, desert, vin, apă, suc, colaci și colivă.

Meniul pentru pomana de 40 de zile va fi de post, dacă parastasul e într-o perioadă de post, sau de dulce în caz contrar.

Obiceiuri la 40 de zile: pomul pomenilor

Pomul pomenilor este un obicei deosebit legat de pomana de 40 de zile, întâlnit în special în Moldova, dar și în alte zone ale României. El simbolizează partea din roadele pământului care îi revine sufletului mortului și care urmează să ajungă la el prin intermediul acestei pomeni. În funcție de obiceiurile din fiecare regiune, pomul se poate da de pomană și în ziua înmormântării sau la parastasul de 1 an.

Pomul pomenilor este un pom fructifer care se scoate din pământ, cu tot cu rădăcini și în el se atârnă obiecte și alimente cu rol ritualic – lumânări, colaci, figurine din aluat (în special păsări, cu rol simbolic), fructe și dulciuri. De regulă se dă de pomană unei persoane cam de aceeași vârstă și sex cu cea decedată.

După ce este folosit ca suport pentru pomeni, pomul fie se răsădește la mormânt, lângă cruce (în Maramureș), fie este plantat în livada celui care l-a primit de pomană.

Obiceiurile diferă de la o zonă la alta. De exemplu, într-o altă variantă, pomul rămâne în livada celui care îl dă de pomană. Sub el se așază un pat cu așternuturi de dormit și o masă pe care se pun o farfurie cu borș, una cu sarmale și o cană cu vin. Dacă persoana care a murit a fost o fată necăsătorită, lângă pom se pune zestrea pe care ar fi urmat să o primească la nuntă. Ulterior pomul va continua să fie îngrijit de cel care îl oferă de pomană, dar fructele vor fi culese de persoana care l-a primit.

În unele sate, pomul este reprezentat în mod simbolic de o ramură de prun, măr sau vișin sau de un vârf de brad (în special în Bucovina). De creanga împodobită cu hârtie colorată se agață fructe, lumânări, nuci, dulciuri, figurine făcute din aluat și un prosop. La parastasul de 40 de zile, ea se înfige într-un colac mare și rotund. Pe drumul spre cimitir, creanga e scuturată de mai multe ori, iar la mormânt se înfige lângă cruce. Cel care duce pomul pomenilor va primi prosopul și niște bani.

Pe vremuri se pregăteau chiar 40 de "pomișori" sau "pomnușori" mici, făcuți dintr-o creangă cu două ramuri, de care se atârnau o cănuță și un colac. Pomișorii se împodobeau și se puneau în ulcele care se dădeau apoi de pomană.